Cand calitatile persoanei de langa tine nu-ti mai servesc la fel de mult ca la inceput
Inceputul unei relatii aduce un soi de aer magic, iar ceea ce ne atrage la celalalt pare aproape magnetic. Felul de a fi, de a vorbi, de a simti - toate vin ca un raspuns la ceva din noi. Calmul pe care-l apreciem la celalalt ne aduce linistea de care aveam nevoie. Sau poate ca energia pe care o are ne scoate dintr-o apatie indelung traita. Poate ca atitudinea protectoare pe care o manifesta ne ofera, poate pentru prima data, sentimentul de siguranta.
Cu timpul, insa, ceva se schimba. Tot ce la inceput parea ca este exact ce aveam nevoie incepe sa nu mai fie suficient. Sau, uneori, chiar sa ne incomodeze. Linistea o percepem ca fiind distanta. Grija este perceputa drept dorinta de control. Stabilitatea si siguranta devin monotone si seci.
Ajungem, inevitabil sa ne intrebam: Ceea ce m-a atras la inceput nu mai este ceea ce am nevoie acum? Primul impuls este, de multe ori, sa ajungem rapid la raspunsuri de genul: „m-am schimbat eu” sau „s-a schimbat el/ea”.
Adevarul rezida intr-o intelegere mai clara a ceea ce ne determina sa alegem o persoana sau alta. Nu intram intamplator in relatii. Facem, de cele mai multe ori, alegeri pornite din nevoi neimplinite, din rani nevindecate, din dorințe pe care uneori nici nu le constientizam. Iar ceea ce ne-a facut bine la inceput a fost, probabil, exact ceea ce aveam nevoie atunci. Insa odata cu noi si nevoile noastre se schimba.
Daca la inceput aveam nevoie de siguranta, acum poate avem nevoie doar de mai mult spatiu pentru noi.
Daca aveam nevoie de cineva care sa ne ghideze, acum simtim nevoia sa ne exprimam liber propriile alegeri.
Daca aveam nevoie de liniste, acum avem nevoie de alta dinamica a relatiei. Iar toate astea nu inseamna ca celalalt a devenit „mai putin bun”. Inseamna, poate, ca am ajuns sa ne auzim pe noi insine mai mult si mai clar.
Este un moment delicat, atunci cand incepem sa vedem ca nu mai e doar despre ce a fost frumos, ci si despre ce lipseste acum. Este un moment de rascruce, in care ne intrebam: Continuu sa incerc sa ma agat de ce a fost? Accept constient ce este acum? Niciuna dintre variante nu pare sa fie o alegere usoara.
Sigur ca nu toate relatiile in care apare aceasta schimbare isi gasesc finalul. Unele pot evolua in directia buna prin conversatii reale, prin ajustari, prin dorinta ambilor parteneri de a evolua impreuna - cu reciproca sinceritate.
Este reconfortant si recompensator sa putem spune, cu deplina asertivitate, „ceea ce aveam nevoie atunci nu mai este ceea ce am nevoie acum.”
Uneori, iubirea nu dispare, iubirea se schimba si ne arata ca este chiar mai puternica, pentru ca noi suntem mai pregatiti sa o primim si sa o oferim..