Plictiseala si distragere

Daca nu putem fi concentrati, eficienti si „in priza” avem tendinta sa credem ca e ceva in neregula cu noi. Ne etichetam drept lenesi, nehotarati sau chiar indisciplinati. Si iata cum plictiseala si distragerea ajung sa fie considerate drept defecte de caracter.

Ce mesaj transmite plictiseala? Ce sta in spatele ei? Ce anume o genereaza?

Plictiseala apare atunci cand ceea ce facem nu ne ofera suficienta stimulare, sens sau provocare. Nu este un semn ca „ar fi ceva in neregula cu noi”. Ea vine ca semn al unui dezechilibru intre nevoile noastre cognitive si sarcinile pe care le avem de indeplinit.

Creierul nostru este construit sa caute noutate, sens si progres. Si cand acestea lipsesc, apare plictiseala ca un semnal care ne spune: „Aici ceva nu se potriveste.” Asta poate insemna ca, fie o sarcina este prea usoara, fie poate prea repetitiva. Ori poate pur si simplu nu vedem relevanta ei.

Prin urmare, in loc sa trecem direct la autocritica, putem incerca sa pastram o atitudine blanda fata de noi si sa ne intrebam: Ce simt ca lipseste? Sarcina pe care o am de indeplinit mi-aduce sens? Ma stimuleaza? Ma provoaca?

Plictiseala devine un instrument de reglare, nu o vina atunci cand schimbam perspectiva.

Distragerea pe de alta parte este considerata ca fiind negocierea permanenta a atentiei. Aceasta din urma este un mecanism dinamic. Atfel, creierul negociaza constant intre a ramane pe o sarcina si a cauta noi oportunitati. Iar distragerea face parte din acest mecanism natural.

Spre exemplu, cand ne lasam prada mrejelor telefonului sau cand suntem prinsi in tesatura miilor de ganduri, nu inseamna automat ca ne caracterizeaza o vointa slaba in a desfasura alte activitati.

De multe ori, distragerea apare pentru ca, fie ceea ce avem de facut este ambiguu sau coplesitor, fie nu avem un punct clar de pornire, fie suntem obositi ori mediul este plin de stimuli care ne solicita atentia. Distragerea este, adesea, un semnal ca sistemul nostru cognitiv este suprasolicitat sau insuficient de motivat.

Nu de putine ori auzim ca se spune: „Concentreaza-te pur si simplu.” Oricata vointa ai avea nu reusesti sa te concentrezi, pentru ca vointa nu este o resursa nelimitata. Atentia este extrem de influentata de context, de nivelul de energie, de stresul acumulat si nu doar de vointa. Imagineaza-ti ca incerci sa tii o usa inchisa in timp ce bate vantul puternic. Poate ca imposibil nu este, dar cu siguranta este obositor si nesustenabil.

————————————————

CONCLUZIE

Atat plictiseala, cat si distragerea pot fi privite ca mesaje care vin sa te ajute:

Plictiseala poate spune: „E nevoie de mai mult sens sau am nevoie de motivare.”

Distragerea poate spune: „Sarcina este confuza sau  mult prea mare pentru moment.”

Agitatia poate spune: „Sunt obosit sau stresat.”

Procrastinarea (tergiversarea, amanarea) poate spune: „Imi este teama de rezultat sau de invalidare.”

Cand curiozitatea ia locul autocriticii, relatia noastra cu atentia se schimba. In loc sa ne straduim sa ramanem blocati pe o sarcina, putem ajusta dimensiunea acesteia, claritatea pasilor pe care trebuie sa-i facem, nivelul de dificultate sau mediul extern.

Schimbarea de perspectiva este esentiala. Atentia nu este o proba de caracter, ci un sistem de reglare. Nu este despre „a fi suficient de bun”, ci despre a crea conditii mai bune pentru tine.

Data viitoare cand te surprinzi plictisit/a sau distras/a, incearca sa nu te etichetezi.  Fii bun/a cu tine si intreaba-te:

Ce mesaj imi transmite aceasta stare? Ce schimbare pot face acum? Am nevoie de o pauza sau de mai multa claritate?

Plictiseala si distragerea nu sunt dovezi ca ai o problema. Sunt indicii ca ceva trebuie recalibrat. Iar cand incepei sa le accepti si le asculti in loc sa le repingi sau sa te critici, concentrarea nu va mai fi o lupta permanenta si extrem de epuizanta, ci un proces mai natural si mai uman.

Plictiseala si distragere?! Ajuta-le sa lucreze pentru tine si nu impotriva ta.